Rabinul Harold Kushner este autorul lucrării „Când lucruri rele li se întâmplă oamenilor buni”. Acesta crede că suferința este un rezultat al haosului și al legilor naturii. Copleșit de durere după moartea propriului fiu, rabinul afirmă că natura nu face diferența între un om bun și unul rău atunci când se produc accidente, boli sau dezastre. În opinia lui, Dumnezeu nu a creat răul și nu lovește oamenii cu intenție, dar puterea Sa se manifestă prin curajul pe care ni-l dă să mergem mai departe și prin sprijinul pe care îl primim de la cei din jur. În loc să fim furioși pe Dumnezeu sau pe noi înșine pentru o tragedie, este mai util să acceptăm situația așa cum este și să ne concentrăm pe vindecarea noastră fizică și lăuntrică. Kushner a concluzionat că Dumnezeu vrea ca oamenii să trăiască o viață fericită, dar uneori El nu poate realiza acest lucru. Acesta este bun, dar nu poate duce mereu la îndeplinire binele pe care-l dorește pentru credincioși. Dumnezeu este limitat de legile naturii în ceea ce poate face, de evoluția naturii umane și de libertatea morală a oamenilor. [1] Îi este greu să țină haosul în frâu și să restrângă pagubele pe care le poate produce răul. [2] Prin astfel de afirmații, rabinul Kushner readuce în discuție ideea dualismului filozofic (în univers există o putere eternă a binelui și una a răului, cel puțin similare, dacă nu chiar egale), care se regăsește în ideologii mai vechi, precum zoroastrismul sau maniheismul.

          Dualismul filozofic (finitismul) renunță la ideea de omnipotență a lui Dumnezeu. Această ideologie pretinde că Dumnezeu și răul au coexistat dintotdeauna. Finitiștii neagă atât suveranitatea lui Dumnezeu asupra creației cât și faptul că la început universul a fost creat în mod inerent bun, cu scopul de a-L glorifica pe El (Geneza 1:31). Aceștia susțin că Dumnezeu are putere limitată - încearcă să învingă răul și l-ar învinge dacă ar putea, însă efectiv nu este capabil să o facă. Teiștii consideră că Dumnezeu nu este condiționat de liberul arbitru al oamenilor, dar că S-a limitat în mod voluntar prin faptul că a ales să le dea oamenilor voință liberă. Însă adepții dualismului filozofic insistă că Dumnezeu nu a dorit să le dea oamenilor liber arbitru, ci mai degrabă El este pus în fața faptului împlinit și trebuie să gestioneze acest aspect (care poate fi un obstacol în anumite situații, când oamenii fac lucruri rele).

          Dualismul filozofic nu explică scopul existenței răului și nici nu oferă singuranța că acesta va fi învins, la finalul istoriei. Dumnezeul creionat de susținătorii aceste ideologii este bun, dar incapabil (El vrea să facă bine, dar nu poate). Acesta nu merită încrederea noastră și nici nu este vrednic de închinarea noastră, deoarece asistă neputincios la dramele noastre. Dacă un astfel de Dumnezeu este veșnic și a fost implicat în lupta cu răul până acum, neputând să-L biruiască, nu avem vreo certitudine că El va reuși să facă acest lucru în viitor. Mai ales că nu toți oamenii luptă de partea Lui pentru eradicarea răului. Nici măcar cei mai capabili sau mai inteligenți dintre ei nu sunt toți în tabăra lui Dumnezeu. În aceste condiții, se prea poate ca la finalul istoriei omenirii să avem un triumf al răului, nu al binelui.

          Finitismul ignoră că Dumnezeu, deși este Sfânt și Atotputernic, are timpul Său și metodele Sale de lucru, pe care noi nu le înțelegem în totalitate. Această ideologie neagă faptul că suferința ne ajută să ne maturizăm și să ne dezvoltăm ca persoane (așa cum am arătat în articolele precedente). În cele din urmă, oare chiar li se întâmplă lucruri rele unor oameni buni [3]? Nu am văzut asta decât o singură dată (în cazul lui Isus Hristos - Ioan 8:46) și El a voluntariat (Ioan 10:17-18)!

Bibliografie:

[1] Harold Kushner, When Bad Things Happen to Good People (New York: Schocken, 1981), p. 134

[2] Ibidem, p. 43

[3] (23) Falimentul meritelor personale - Resurse Creștine